Drumuri de vise se intindeau
Si ma-avantam cu mare mau
Si promiteau, si promiteau
Comori nespuse,.. ma chemau!

Acele drumuri nesfarsite
De ele imi aduc aminte,
Pareau ca duc mai sus de munte
Dar ma-inecau mari nesfarsite.

Dar intr-o zi s-a aratat
O raza de neuitat,
Si imediat am observat
O cale iesind din neant.

O cale simpla si pustie
Pe care nu mergeau o mie,
Se inalta din prapastie
Mai sus de orice granite.

Parea o cale mai aleasa
De nu oricine inteleasa,
Si am decis sa o urmez
Desi credeam ca n-are sens.

Si-abia apoi am inteles
Unde ducea calea de fildes
Cand am ajuns mai sus de nori
Mai sus de frici sau de fiori.

Si am vazut lumina Sa
Umpland cu rauri viata mea,
Si-am inteles cat ma iubea
Spaland cu sange vina mea. 

Pe calea aia merg acum
Si-as vrea sa mergi pe ea si tu
Sa nu alegi calea bogata
Chiar daca vezi ca e mai larga.

Pe ea nu te vei-impiedica
Dar nici nu te va mai salva
Doar calea ce te-a scos din ea
Te duce la dragostea Sa.

(Zalmoxis)