Priveste!

Priveste dincolo de nori si de vant
Priveste mai sus de cer si pamant
Priveste departe, nu ezita
Priviste acolo unde-i calea ta.

Priveste mai sus de munti si de ape
Priveste-n paduri, izvoru-i aproape
Priveste spre stele, caci ele te-ndruma
Si mergi pe cai ce n-au inca urma.

Priveste deschis, spre inimi zdrobite
Priveste spre ochii deschisi larg, ca tinte.
Priveste spre zari, caci ele-ti dau aripi
Si nu-nchide ochii, pe calea uitarii.

Priveste zambind, la tot ce e-njur
Priveste la mieii fara cusur
Priveste mereu, ca-i tot ce poti face
Privind tot mai mult, sa-nveti de la toate.

(Zalmoxis)