Priveam la Golgota. Era,
In gandul meu un zvon de gloate
Treceau trei cruci. Si-n urma lor,
Preoti si demoni din cetate.
Veneau stapanii in covoi
Si le-auzeam pe cale pasii
Si-am intrebat:„acestia cine-s?”
Iar duhul mi-a raspuns:„vrasmasii..”
Priveam al Golgota in duh,
Si-mi era plin de taine gandul.
Vedeam un nour de batrani
Vazduhul culmii strabatandu-l.
Ei cercetau din semn in semn,
Cum se-nplinea cuvantul vietii
Si-am intrebat:„acestia cine-s?”
Iar duhul mi-a raspuns:„profetii..”
Privema la Golgota. Vedeam
Minuni din ce in ce mai grele.
Vedeam cum se strangeau cei multi
Prin grohotisiuri din valcele.
Lovindu-se cu pumnii-n piept
Plangeau truditii al rascruce.
Si-am intrebat:”acestia cine-s?”
„Sunt cei ce vad doar om...si cruce”.
Priveam la Golgota patruns.
Iar peste oastea asmodee,
Cu chip sever, cu pumnii stransi,
Trecea prin aer o femeie.
„Loviti!” striga mereu: „loviti!
Caci sfant e domnul, imparatul!”
Si-am intrebat:”aceasta cine-i?”
„E legea osandind pacatul.”
Priveam la Golgota uimit.
Caci sus pe cruce, plin de sange,
Murea Isus...si-ndepartari,
Vedeam cum lant de lant se frange.
Iar niste regi zburau cantand
Lasandu-si peste culmi ecoul.
Si-am intrebat:”acestia cine-s?”
„Cei mari slavind in cer eroul!”
Priveam la Golgota. Dar vai...
Deodata prin stihii stilhue,
Veni in trupul lui Isus
Al doile trup s-atarne-n cuie...
Toti ingerii inmarmuriti,
Il aratau prin nouri:”iata-L!”
Si-am intrebat:”acesta cine-i?”
Si mi-a raspuns tot cerul:”Tatal!”
(Costache Ioanid)
