Era acea seara de vara
Cand felinarele cantau.
Luminile calde, galbuii
Pe strazi pusti se aprindeau.
Iar la ferestre nu zareai
Dect o umbra de fantoma
Ce se mishca langa perdele
Descoperind o nou-aroma.
Iar noptile de vara dulci
Pareau adesea ca din vis
Nu rezistai; nu aveai cum
Sa nu te lasi de ele-nvins.
Si in acea nopate de vara
Cand numai luna stralucea,
Si stele mii pe cerul rece
Mai ascultau povestea mea,
Atunci am inteles iubirea
Si darurile ei de sus
Cum n-a-nteles nimeni vre-odata
Ce aveam eu, de fapt, de spus.
(Zalmoxis)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu